De primăvară

Nu cred că am înțeles niciodată până acum modul în care aș fi putut să mă accept fără rezerve, să mă plac, chiar să mă iubesc. A fost nevoie de încă un om cu ziduri înalte și dure, încă un om care să îmi refuze iubirea, ca eu să ajung la acest fapt aparent simplu.

Repet o greșeală de fiecare dată când mă îndrăgostesc. Mă pierd pe mine în încercarea de a deveni persoana de care celălalt are nevoie. Partea bună este că regăsirea sinelui e cu atât mai dulce. Dar voi prelua un soi de laitmotiv peste care am dat în filosofia unor oameni mai fericiți (sau cel puțin mai ancorați în realitate și nu într-un emoțional patetic), sunt cea mai importantă persoană din viața mea. Și da, au dreptate, îmi place al naibii de mult de mine.

Ah, corect, voiam de fapt să spun că redeschid blogul. Să ne fie bine!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s