Bubbles bursting

Poate că îmbătrânesc, poate că mă maturizez un pic şi-mi dau seama ce vreau. Sau ce nu mai vreau. Mă îndepărtez de iluzii sentimentale care mi-au ţinut, cu voia mea, acţiunile în şah. De fiecare dată când se întâmplă, de puţine ori cu furie, dar de obicei cu un calm care mă uimeşte, parcă se ridică o ceaţă. Şi rămân la fel de singură precum mă ştiu, cu o uşoară nostalgie. Am trăit cu anumite sentimente un an, doi, trei sau mai mulţi. Am ţinut cu dinţii de acele scenarii despre care ştiam oricum că sunt ficţiuni ale emoţionalului, deoarece raţional îmi dădeam seama că singurul om implicat în ele sunt eu.

 De ceva timp nu am mai avut dimineţi care să promită atât de multe posibilităţi. Doar pentru mine. Orice vreau. Orice simt că vreau să fac, să fiu, să zic, fără să fiu legată de nimeni. Nu e o perspectivă chiar atât de rea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s