Ideea de seară

                Acum câteva zile am stat la masă cu un prieten si vorbeam, la modul general, despre fericirea personală, perfecţiune şi idealuri. Probabil pentru că am prea mult timp la dispoziţie, cu gândul la oamenii din viaţa mea, în seara asta mi-am dat seama cât de eronat este să privesc noţiunea de ideal din exterior. Ne plângem de faptul că lucrurile nu sunt cum le dorim, vrem mai mult, mai bine sau altceva decât avem şi creăm viziunea unei utopii în care suntem fericiţi, în siguranţă, iubiţi şi avem parte de recunoaşterea celor din jur. Şi alergăm după himera asta, ne complacem în faptul că nu reuşim să o prindem de picior şi nu schimbăm, în esenţă, nimic. Rămânem aceleaşi persoane ca înainte. De aici eroarea.

                Idealul pe care îl făurim ne aparţine şi totuşi, cu puţine excepţii, este de neatins. Asta deoarece noi suntem limitaţi la graniţele existenţei, percepţiei şi inteligenţei noastre, iar, după cum spuneam, rareori ne putem schimba la 180 de grade. Cât de simplu ar fi dacă ne-am da seama că putem fi mulţumiţi cu mai puţin decât perfecţiunea. Sau, dacă îmi permiteţi o altă formulare, putem fi mulţumiţi cu perfecta noastră lume imperfectă, fiindcă la urma urmei nimeni nu este perfect.

                Nu este o convingere personală, ci pur şi simplu un gând care a venit în miez de noapte. Pe undeva, simt că e un adevăr prin el. Dacă mi-l voi dezvolta, îl voi transmite şi aici.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s