Breaking point and beyond

Un prieten mi-a spus aseară că arăt de parcă aş avea nevoie de un duş rece şi o comă. Mi-a plăcut modalitatea în care m-a informat că arăt ca dracu.

Devin mediocră. Mă rog, ştiu că eram şi înainte, dar până de curând încercam să-mi depăşesc condiţia. Acum se pare că sunt prea obosită până şi pentru asta. Cu facultatea e o problemă, pierd examene pe bandă rulantă. Frica mea de eşec se pare că nu e la fel de puternică precum imposibilitatea de a mă mai concentra. Sau după ce reuşesc să îmi păstrez atenţia pe manualele alea nenorocite, simt nevoia să dorm o zi încheiată.

Ideea e că vreau să ţip, să sparg vase, să trântesc uşi, să plâng isteric sau să mă răstesc la oameni, doar pentru a mă descărca niţel, dar nu pot. Simt că nu mai pot reacţiona. Fac lucrurile mecanic, fac lucrurile care trebuie făcute.  Nu mai îmi amintesc când a fost ultima dată când m-am distrat cu adevărat, fără să mă gândesc câte telefoane am de dat a doua zi, câte întâlniri şi discuţii de planificat sau orice altceva. De fiecare dată când ies la o bere, am prietenii în faţa mea iar eu stau şi mă gândesc la ceea ce trebuie făcut profesional.

A fost un an lung. A fost un an pe care l-am început cu stângul, l-am continuat cu dreptul şi acum mai am puţin şi pic Dreptul (trebuia să bag un soi de glumă aici). În orice caz, într-un an am reuşit să fac destul de multe lucruri. Am avut primul meu job, al doilea meu soi de job, mi-am deschis firma, am mai câştigat ceva experienţă bună şi rea cu privire la ce să (nu) fac într-un proiect, mi-am luat atestatul de impresar şi alte câteva lucruri, situaţii şi mai ales oameni frumoşi.

A fost un an pe care nu l-aş da înapoi, am aflat mai multe lucruri despre mine, am aflat că nu sunt o leneşă delăsătoare după cum îi placea mamei să mă alinte, ci îmi fac treaba destul de bine. Şi dacă aş avea o şansă la o săptămână de vacanţă vara asta (accept şi înspre toamnă), aş putea să fiu şi mai bună la ceea ce fac. Pentru că sunt tânără, am energie, am idei bune şi pot să apreciez ideile bune ale oamenilor din jurul meu, am câteva persoane care mă susţin, am o viziune. Probabil că încă sunt naivă, dar mi-ar plăcea tare să ştiu că printr-un lucru făcut şi cu ajutorul meu ceva bun s­-a întâmplat.

After all, tomorrow is another day! (Din starea mea de somnolenţă mă întreb care o fi fost prima: expresia sau replica din film?)

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s