Pour mieux faire connaissance

Nu am rezolvat niciodată un cub Rubik. Cand eram mică m-am îndrăgostit de Prigat-ul de piersici. Preiau involuntar expresii sau gesturi de la oamenii care-mi plac şi care rămân prin zonă ceva mai mult timp. Am scris o singură dată o scrisoare şi nu era de dragoste. Totuşi, era în franceză. Nu colecţionez nimic, doar strâng lucruri până când îşi pierd importanţa emoţională. Prefer marea muntelui. Aş vrea să văd Balcicul de care m-am legat citind „Pânza de păianjen”. Abia anul trecut am văzut un film de von Trier. Am înţeles jazz-ul târziu, dar apoi m-a pus în faţa unor stări de care nu mă credeam în putinţă a le avea. Sunt o cititoare haotică, în momentul de faţă am aproximativ şapte cărţi începute. Nu cred în zei, poate doar în amintirea oamenilor care au trecut prin viaţa mea. M-am lăsat de poezie din aceeaşi cauză pentru care nu m-am apucat de proză, nu mi-am găsit vocea. Sau stilul. Sau vreun motiv pentru care un om să mă citească. Nu ştiu să gătesc, o consider o formă de chimie. Nu-mi place să fac curăţenie, poate pentru că mă simt bine în haosul meu. Pot să port discuţii în contradictoriu, dar detest să mă cert, nici măcar nu ştiu cum. Îmi plac găluştele cu prune. Prefer Cişmigiul oricărui alt parc din Bucureşti. Dreptul Constituţional a fost singurul curs care mi-a trezit interesul în facultate până acum. O dată la doi ani recitesc „Mândrie şi prejudecată” de Austen. Îmi pierd cuvintele şi firul logic în faţa oamenilor care mă atrag într-un fel sau altul, femei sau bărbaţi. Vreau o rochie roşie… Mai degrabă vreau să mă ştiu în stare a purta o rochie roşie. Îmi plac irişii. Întotdeauna m-am simţit atrasă de cauzele pierdute. Ceva la pictura lui Ştefan Câlţia mă fascinează. Câteodată îmi place să şochez cu o simplă afirmaţie. Nu-mi prea place să merg cu metroul. Am fost în Franţa acum câţiva ani vreme de nouă zile. În Egipt timp de două luni şi jumătate. Altfel nu am ieşit din ţară. Îmi place să mă descurc singură şi rareori cer ajutorul cuiva. Cândva căutam absolutul. Ştiu că luna mă veghează, iar atunci când e plină îmi amplifică stările. Prima piesă de teatru pe care am văzut-o a fost „Take, Ianke şi Cadâr”. Primul meu concert a fost la Arenele Romane la Paradise Lost. Îmi plac ploile de vară şi mă bucură doar prima ninsoare. Mă ataşez repede de oameni şi au fost doar câteva situaţii în care am plecat la fel de repede de lângă ei. Mă simt ca un copil în magazinul cu dulciuri într-o librărie, poate şi din cauza asta asemăn târgurile de carte cu un pelerinaj. Ultima dată când am intrat într-o biserică a fost la o nuntă acum mai bine de un an. Nu ştiu să înot sau să merg pe bicicletă. Nu reuşesc să reţin niciodată un lucru mot-à-mot. Îmi plac frunzele ruginite. Îmi place întotdeauna să las loc de mai mult…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s