pescăruşi

Nu întotdeauna mi-au plăcut nopţile. Când eram mică şi trebuia să dorm singură, eram terifiată de orice zgomot, iar imaginile cu monştrii diverşi mă zmulgeau din ghearele somnului. Adaptarea mea la un pat de o singură persoană a venit firesc şi acum preţuiesc momentele de linişte ale oraşului la ore înaintate ale dimineţii. Iubesc oraşul calm, intersecţia pe care o văd de la ultimul etaj prin care se plimbă maşini răzleţe. Şi singurătatea care îmi dă un anumit sentiment de claritate, mă îndeamnă să fiu sinceră cu mine, să las deoparte aparenţele. E uşor să fii tu însuţi atunci când nimeni nu te vede.

În ultimele două nopţi, privind pe fereastră, în afară de linişte, am avut parte de o privelişte superbă. Planând într-un stol graţios, pescăruşi albi se intersectau cu stelele. Luminile felinarelor le dădeau un anumit contrast şi o aură care m-a fascinat. Nu cred că am văzut vreodată licurici, însă mă hazardez să compar imaginile. A fost o adevărată încântare pentru mine să îi privesc, pentru că a fost unul din puţinele momente de frumuseţe la care am asistat în ultima vreme. Din toată urâţenia asta a oamenilor, a maşinăriilor şi a strategiilor de a călca peste cadavre, ajungi să apreciezi cele câteva minute în care eşti un banal, dar fericit observator al frumosului.

Harbor Seagulls Boat Art - P. Haymson

(Harbor Seagulls Boat Art – P. Haymson)

Reclame
Acest articol a fost publicat în myself și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la pescăruşi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s