touch

Uneori mi-e dor de atingerea unui om. Cu toate astea, doar două atingeri mi-au rămas tipărite adânc în piele. Pe acestea le simt de fiecare dată când închid ochii.

Primăvară, un om drag recitând din Brumaru în timp ce îmi aşeza uşor, aproape imperceptibil, două degete pe mâna dreaptă.

Vară, malul unui lac din Bucureşti, bancă, doi oameni savurând o îngheţată. Două buze reci care mi-au sărutat spatele, aproape de umăr.

Restul sunt înşelătoare sau uitate printre alte mii de amintiri. Dar aceste clipe furate, atât de aproape de  puritate şi sanctitate, astea mă fac să mă înfior. Două atingeri care îmi amintesc că odată puteam să respir liber şi să iubesc cu toată fiinţa.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s