scurt prin prisma amintirii

Fost-am azi la o lansare de carte (poezie) a unui om pe care îl cunosc de doi ani. Cu toate astea, nu am mai vorbit în ultima vreme, să tot fie un an de atunci. Nu ştiu de ce exact. Dar a fost o regăsire frumoasă. Cred că îmi era şi un pic dor el. Atunci când l-am cunoscut, el a văzut ceva în mine. Acel ceva s-a dezvoltat de-a lungul timpului şi astăzi parcă am văzut o uşoară uimire în a mă găsi niţel diferită, însă în sensul pe care el l-a bănuit acum multă vreme.

Mi-a făcut bine ziua asta, revederea şi răcoarea ce s-a lăsat în prag de seară. Câteodată se pare că nu e nevoie neapărat de o furtună pentru a-ţi răcori sângele…

Reclame
Acest articol a fost publicat în myself și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s