iluzorii

Încerc să nu cred că la nivel cosmic, telepatic sau empatic se întâmplă ceva. Dar am avut o noapte ciudată. Mea culpa din două în două minute, combinate cu efecte ale dezamăgirilor provocate de oameni care nu ar fi trebuit să mă aducă în starea asta. Din această cauză, presupun, creierul meu nu şi-a dat seama că e timpul pentru somn (bun, liniştitor, odihnitor, vecin al uitării) şi mi-am fragmentat noaptea cu reprize de somn şi treziri în miez de noapte nu tocmai aşteptate.

Ieri cred că am făcut o tâmpenie monumentală şi am greşit faţă de un om drag.

Azi-noapte mi-am construit un nou chip, o nouă modalitate de a trece prin viaţă. Implică ziduri, goluri, bucurii simple (dar şi veritabile), departe de minciuni şi căderi. De fapt, este doar o concluzie pe care am luat-o după ce am privit o clipă fără idei romanţioase cumva prefabricate.

În timp ce stăteam în pat încercând aproape cu disperare să adorm, un şofer a claxonat scurt de două ori. În secunda doi, eu începusem să îmi cânt „Brother Wind March”. Câteodată conexiunile din mintea mea mă surprind plăcut.

Reclame
Acest articol a fost publicat în myself și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s