(ante)post-partum

În principiu, totul e bine. Îmi redefinesc poziţia, o consolidez şi îmi dau seama că s-ar putea să-mi placă statutul.

Mi-am adus aminte de un poem căruia am încercat să-i dau o formă oarecare. Dacă se poate, mi-ar plăcea să aud o impresie din partea voastră. E prima încercare după o perioadă lungă în care nu am mai scris nimic. Aşa că vă rog să nu fiţi indulgenţi. Iată-l:

 spuneai că vrei să faci dragoste cu mine

bărbaţii pe care i-am lăsat mi-au tras-o //

bărbaţii pe care nu i-am lăsat mi-au tras-o şi mai tare

mai adânc / m-ai sărutat pe spate cu evlavie aproape

între omoplaţi găseai salvarea şi uitarea

vrei să mă iubeşti zici

de parcă ar fi oarecum firesc – eu

te-aş putea face fericit dimineaţa şi

 în miez de noapte

totul se termină repede cu mine

sunt povestea de dinainte

amanta pe care o părăseşti

doar amintire de împrumut

bărbaţii s-au îndrăgostit ţinuţi sub piele

diferenţa dintre noi doi este că

eu nu mai pot iubi decât dacă

te-aş naşte într-un alt post-partum

Reclame
Acest articol a fost publicat în myself și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s