scurt şi fără obiect

Demult obişnuiam să povestesc cuiva toate cele care se întâmplau cu mine. Partea faină din toată povestea era că îmi răspundea, chiar dacă nu neapărat legat de ceea ce scrisesem anterior. Relaţia s-a terminat şi dintre toate lucrurile am dus dorul cu precădere acestui fapt. Să ştii că cineva te ascultă, că poţi să îi spui unei persoane că ţi-e dor, iubeşti sau că pur şi simplu ţi-e teribil de frică.

Manu Katche îmi cântă „I’m lost in you”… Mi-e dor să fac planuri pentru doi sau să mă bucur copilăreşte atunci când îi aud vocea la telefon. Mi-e doar înfiorător de dor de dragoste. Eu nu ştiu unde anume sunt pierdută, dar aştept cuminte să mă găsească cineva, cândva.

Acest articol a fost publicat în myself și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu